Răspuns: Ce înseamnă că Dumnezeu este dragoste? În primul rând, vom vedea cum este descrisă dragostea în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, după care vom observa câteva dintre modalităţile prin care aceasta se aplică lui Dumnezeu. "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată." (1 Corinteni 13:4-8a).
Aceasta este descrierea dată de Dumnezeu pentru dragoste. Aşa este El, iar creştinii trebuie să facă din aceasta scopul lor în viaţă, chiar dacă vor fi întotdeauna undeva în drum către îndeplinirea acestui scop. Cea mai mare exprimare a dragostei lui Dumnezeu ne-a fost comunicată nouă în Ioan 3:16 şi Romani 5:8. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu (Isus Hristos), pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică"; "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." Se poate vedea din aceste versete că dorinţa cea mai mare a lui Dumnezeu este ca noi să ne alăturăm Lui în locuinţa Sa veşnică din Rai. El a făcut posibilă aceasta plătind în locul nostru pentru păcatele care ne aparţin. El ne iubeşte pentru că a ales să ne iubească. "Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!" (Osea 11:8b). Dragostea iartă. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire." (1 Ioan 1:9).
Dragostea (Dumnezeu) nu este dăruită cu forţa nimănui de către Dumnezeu. Cei care vin la El fac acest lucru ca răspuns la dragostea Lui. Dragostea (Dumnezeu) arată bunătate tuturor. Dragostea (Isus) a fost manifestată prin facerea de bine tuturor, fără discriminări sau părtiniri. Dragostea (Isus) nu râvneşte la ceea ce au alţii, ci trăieşte o viaţă smerită fără a se plânge sau compătimi. Dragostea (Isus) nu s-a lăudat în legătură cu Cine a fost în trup, cu toate că ar fi putut să domine pe toţi cei cu care s-a întâlnit. Dragostea (Dumnezeu) nu obligă la supunere. Dumnezeu nu L-a forţat pe Fiul Său să I se supună, ci dimpotrivă, Isus S-a supus în mod voluntar Tatălui Său ceresc: "pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl" (Ioan 14:31). Dragostea (Isus) a fost şi este întotdeauna îndreptată către nevoile altora.
Această succintă descriere a dragostei prezintă o viaţă altruistă, dezinteresată, prin contrast cu viaţa egoistă a oamenilor obişnuiţi. În mod uimitor, Dumnezeu a dăruit celor care Îl primesc pe Fiul Său Isus Hristos ca Mântuitorul păcatelor lor abilitatea de a iubi la fel cum iubeşte El, prin puterea Duhului Sfânt (a se vedea Ioan 1:12; 1 Ioan 3:1, 23, 24). Ce privilegiu dar şi ce provocare!
sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/Dumnezeu-este-dragoste.html
