Dumnezeu a poruncit omului să "crească şi să se înmulţească" (Geneza 1:28) iar căsătoria a fost instituită de Dumnezeu ca un mediu stabil pentru a avea şi a creşte copii. În societatea noastră, copiii sunt adesea consideraţi ca un obstacol şi ca o povară. Copiii sunt văzuţi cel mai adesea ca obstacole în calea realizării în carieră, în atingerea obiectivelor financiare, sau chiar afectând “standardul social”. Şi tot la fel de des, egoismul oamenilor sta la baza utilizării metodelor contraceptive.

Geneza 38 prezintă istoria fiilor lui Iuda, Er şi Onan. Er s-a căsătorit cu o femeie numită Tamar, însă el a fost un om rău şi Domnul l-a nimicit, lăsând-o astfel pe Tamar fără soţ şi fără copii.

Acest aspect este unul foarte important în ceea ce priveşte atât căsătoria cât şi viaţa de zi cu zi. Dumnezeu a pus acest act al supunerii încă din Geneza. La început, înainte să apară păcatul, nu exista nici o altă autoritate căreia omul să i se supună, cu excepţia autorităţii lui Dumnezeu. Când Adam şi Eva au renunţat să i se supună lui Dumnezeu, păcatul a intrat în lume şi astfel a fost necesară instaurarea autorităţii printre oameni. Aşadar, Dumnezeu a stabilit ca autoritatea să fie instituită prin legi care să îi protejeze pe oameni. În primul rând, trebuie să ne supunem lui Dumnezeu (Iacov 1:21 şi Iacov 4:7). În 1 Corinteni 11:2-3, ni se spune că soţul trebuie să fie supus lui Hristos tot astfel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu. Apoi versetul spune că soţia trebuie să urmeze exemplul soţului ei şi astfel să îi fie supusă. Alte versete despre modul cum Domnul Hristos S-a supus lui Dumnezeu se găsesc în Matei 26:39 şi Ioan 5:30.