Dumnezeu a poruncit omului să "crească şi să se înmulţească" (Geneza 1:28) iar căsătoria a fost instituită de Dumnezeu ca un mediu stabil pentru a avea şi a creşte copii. În societatea noastră, copiii sunt adesea consideraţi ca un obstacol şi ca o povară. Copiii sunt văzuţi cel mai adesea ca obstacole în calea realizării în carieră, în atingerea obiectivelor financiare, sau chiar afectând “standardul social”. Şi tot la fel de des, egoismul oamenilor sta la baza utilizării metodelor contraceptive.
Geneza 38 prezintă istoria fiilor lui Iuda, Er şi Onan. Er s-a căsătorit cu o femeie numită Tamar, însă el a fost un om rău şi Domnul l-a nimicit, lăsând-o astfel pe Tamar fără soţ şi fără copii.
Tamar a fost apoi dată ca soţie fratelui lui Er, Onan, în conformitate cu legea privind căsătoria leviţilor prezentată în Deuteronom 25:5-6. Onan nu a dorit să împartă moştenirea sa cu vreun copil pe care l-ar fi avut din căsătorit cu Tamar, astfel că el a practicat cea mai veche formă de contracepţie. Geneza 38:10 spune că "ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el". Motivaţia faptei lui Onan a fost egoismul: el s-a folosit de Tamar pentru propria lui plăcere, însă a refuzat să îşi facă datoria în locul fratelui său, de a da fratelui său decedat un urmaş. Acest pasaj biblic este adesea prezentat ca dovada faptului că Dumnezeu nu aprobă nici un fel de metodă de contracepţie. Cu toate acestea, nu actul contracepţiei a fost cel care a făcut ca Domnul să îl omoare pe Onan, ci motivaţia egoistă a lui Onan, care a stat în spatele acţiunilor lui.
Iată câteva versete care prezintă copiii din perspectiva lui Dumnezeu:
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu (Geneza 4:1; Geneza 33:5).
Copiii sunt o moştenire de la Domnul (Psalmul 127:3-5).
Copiii sunt o binecuvântare de la Dumnezeu (Luca 1:42).
Copiii sunt o coroană pentru cei vârstnici (Proverbe 17:6).
Dumnezeu binecuvântează femeile sterpe cu copiii (Psalmul 113:9; Geneza 21:1-3; 25:21-22; 30:1-2; 1 Samuel 1:6-8; Luca 1:7, 24-25).
Dumnezeu este Cel care îi formează pe copii în pântece (Psalmul 139:13-16).
Dumnezeu cunoaşte copiii încă înainte de naşterea lor (Ieremia 1:5; Galateni 1:15).
Este important să vedem copiii aşa cum îi vede Dumnezeu, nu aşa cum lumea de azi ne îndeamnă să îi vedem. Acestea fiind spuse, totuşi Biblia nu interzice în mod specific contracepţia. Contracepţia, prin definiţie, este opusul concepţiei. Nu actul contracepţiei este cel care determină dacă aceasta este un lucru bun sau rău. După cum am văzut în cazul lui Onan, MOTIVATIA CARE STA IN SPATELE CONTRACEPTIEI ESTE CEEA CE DETERMINA DACA ESTE UN LUCRU BUN SAU RAU.
Dacă o persoană anume utilizează contracepţia cu scopul de a avea mai mult pentru sine, atunci cu siguranţă că este vorba despre un lucru rău.
Dacă o persoană foloseşte contracepţia temporar, pentru a întârzia apariţia unui copil până când cuplul este suficient de matur şi pregătit financiar şi spiritual, probabil că utilizarea contracepţiei pentru un timp poate fi acceptabilă.
În esenţă, totul se rezumă la MOTIVATIA din spatele acţiunilor.
Biblia prezintă întotdeauna faptul de a avea copii ca pe un lucru bun, aşa încât este absolut normal din punct de vedere biblic şi de aşteptat ca un cuplu căsătorit să aibă copii. Imposibilitatea de a avea copii este întotdeauna prezentată în Scriptură ca fiind un lucru rău. Nu există nici un exemplu în Biblie în care oamenii să îşi fi exprimat dorinţa de a nu avea nici un copil. Noi credem cu tărie că toate cuplurile căsătorite trebuie să caute să aibă copii. În acelaşi timp, nu credem că poate fi argumentat din Biblie că metodele de control temporar a naşterii sunt în mod explicit greşite. Toate cuplurile căsătorite ar trebui să caute voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte momentul când ar trebui să încerce să aibă copii şi câţi copii ar trebui să aibă.
sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/prioritatile-familiei.html