Răspuns: Natura divină a căsătoriei este instituită în Geneza. "Şi omul a zis: ,,Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup" (Geneza 2:23-24). Dumnezeu a creat bărbatul şi apoi a făcut femeia din "oasele lui". Aşa cum este descris in Biblie, la crearea femeii Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam (Geneza 2:21-22). Cuvântul din limba ebraică are semnificaţia literală “din una din părţile laterale” ale unei persoane.

Prin urmare, Eva s-a născut dintr-o “parte” a lui Adam şi acelei părţi ea îi aparţine. "Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească" (Geneza 2:20). În ebraică, pentru cuvintele "ajutor” şi “potrivească" se foloseşte aceeaşi expresie. Cuvântul folosit este "ezer" şi provine de la un cuvânt primitiv de bază care are sensul de a înconjura, a proteja, a ajuta. Eva a fost creată pentru a-i sta alături lui Adam ca şi “jumătatea” care îl completează, pentru a-i fi ajutor. Un bărbat şi o femeie când se căsătoresc devin un singur “trup”. Noul Testament adaugă un avertisment la această "unitate". "Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Matei 19:6).

Multe dintre epistolele apostolului Pavel tratează aspectele care prezintă principiile biblice cu privire la căsătorie şi despre cum credincioşii născuţi din nou sunt chemaţi să se comporte în căsnicie. Un astfel de pasaj este 1 Corinteni, capitolul 7 şi altul în Efeseni 5:22-33. Studierea acestor două pasaje biblice împreună oferă credinciosului principiile biblice de bază care trebuie utilizate ca un cadru general pentru a face relaţia de căsătorie să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu.

Pasajul din Efeseni este în mod special profund în acoperirea aspectelor practice pentru a avea o relaţie de căsătorie de succes din punct de vedere biblic. "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului" (Efeseni 5:22-23). "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5:25). “Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica" (Efeseni 5:28-29). "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup" (Efeseni 5:31).

Atunci când un soţ şi soţia lui aleg să folosească aceste principii plecând de la fundamentul faptului că sunt credincioşi născuţi din nou, acest lucru le aduce o căsnicie biblică. Şi aceasta nu este o relaţie depăşită, în care doar unul participă, ci este una aflată în respect faţă de principiul biblic prin care Hristos este Capul al soţului şi soţiei împreună. Prin urmare, conceptual biblic privind căsătoria este cel al unităţii a două persoane care reflectă unitatea relaţiei dintre Domnul Hristos şi Biserica Sa.

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/casatorie-Biblia.html