În plus faţă de afirmaţiile specifice ale lui Isus legate de propria Sa identitate (vezi de asemenea întrebarea "Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Hristos.
Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:31; Coloseni 3:13; cf. Psalmul 130:4; Ieremia 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmaţie, s-a spus de asemenea despre Isus că El este Cel care va "judeca viii şi morţii” (2 Timotei 4:1).
Toma strigat către Isus: "Domnul meu, şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28).
Pavel Îl numeşte pe Isus “marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor” (Tit 2:13), şi arată că înainte de întruparea Sa, Isus a existat ca parte a lui Dumnezeu (Filipeni 2:5–8).

Isus nu a fost surprins niciodată în Biblie spunând exact “Eu sunt Dumnezeu.” 

Aceasta nu înseamnă totuşi că El nu a pretins că este Dumnezeu. Iată de exemplu cuvintele lui Isus din Evanghelia după Ioan 10:30: “Eu şi Tatăl una suntem.” La prima vedere, asta nu pare a fi o revendicare de a fi Dumnezeu. Totuşi, examinaţi care a fost reacţia evreilor la cuvintele lui Isus: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:33). Evreii înţeleseseră faptul că Isus declarase că El este Dumnezeu.

Sunt multe profeții despre Isus Hristos în Vechiul Testament. Unii comentatori spun că sunt sute de profeții cu privire la Mesia. În continuare sunt prezentate acele profeții care se consideră a fi cele mai importante şi mai mai clare.

În privința naşterii lui Isus—

Isaia 7:14: “De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-I va pune numele Emanuel.”
Isaia 9:6: “Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”